Copilul râde:
“Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” Lucian Blaga
Situată de-a lungul Văii Strâmbului, apă care pentru o bună perioadă de timp a dat chiar numele satului, biserica cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este printre cele mai noi lăcașe de cult din comuna Hulubești.
Poziționată pe stânga pârâului Strâmbu, străjuită de dealul Măgurii în spate și dealul lu’ Foale în față, biserica are drept mențiune pentru începerea lucrărilor anul 1890 iar finalizarea lor în anul 1899.
Având în vedere că în 1810 cătunul Strâmbu abia dacă număra 25 de case cu 108 locuitori, e lesne de înțeles cât de mare a fost credința acestei mici comunități care, la 1830 reușea deja să ridice prima biserică. Mică, însă potrivită ca mărime pentru satul existent la acea vreme, în doar câteva zeci de ani a devenit neîncăpătoare pentru cei care căutau neîncetat cuvântul lui Dumnezeu.
Forța comunității a crescut în timp, iar enoriașii au avut în cele din urmă puterea financiară astfel încât să demareze lucrarea pe care o vedem și astăzi, în locul vechiului locaș . Nu a fost însă ușor deloc! Greutățile și provocările sfârșitului de secol XIX au tărăgănat mult lucrările, însă s-au oficiat slujbe în ea imediat ce zidurile au fost finalizate, urmând ca în 1899 sa fie gata și pictura interioară.
Au fost vremuri grele pentru mica și deosebit de încercata comunitate din Strâmbu. Între anii 1871-1895, datorită condițiilor precare de viață , a sărăciei și a unui sistem sanitar aproape inexistent în mediul rural, mortalitatea infantilă în România se ridica la cote alarmante, fiind între 40 și 49% până la vârsta de 5 ani, iar dacă luăm în calcul vârsta de 10 ani, însemna că fiecare familie și-a ingropat cel puțin un copil, iar unele familii chiar mai mulți.
Astăzi însă, biserica din Măgura este singura biserică ce găzduiește și un loc de joacă pentru cei mici.
Biserica îi este alături omului la Taina Căsătoriei, când se întemeiază o nouă familie creștină. Îi este alături și când i se nasc copiii ce vor duce mai departe tradițiile și obiceiurile, limba și rugăciunile. Tot biserica este cea care duce creștinul pe ultimul drum și oferă o alinare sufletească celor rămași în urmă. La Măgura s-a reușit crearea unei punți pentru legătura cu cei mici prin însăși activitatea preferată a copiilor : joaca. Sfintele taine și randuielile bisericești sunt mult prea abstracte pentru un copil ce trăiește încă într-o lume a inocenței, însă prin faptul că există un loc de joacă la biserică, cresc șansele ca el să asimileze biserica cu un loc plăcut. E de ajuns că generații întregi de copiii au crescut cu teama insuflată de niște adulți puțin glumeți, că dacă nu sunt cuminți sau nu dorm la prânz , preotul care umblă prin sat o să le taie limba.
Poziționată în centrul geografic al satului, la intersecția ulițelor majore ale satului Măgura, biserica beneficiază de privilegiul oferit odinioară sfintelor lăcașe de cult, căci doar bisericile tronau maiestuoase în mijlocul satelor românești, indiferent dacă erau la câmpie sau la deal.
Poate datorită faptului că a fost ridicată într-o vreme deosebit de dificilă pentru copii și mame, biserica are hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” , arhanghelul Gavriil fiind ocrotitorul familiilor, mamelor, fecioarelor, copiilor, părinţilor care dau naştere copiilor, îi cresc în credinţă şi îi pregătesc pentru mântuire şi pentru viaţă veşnică, iar Sfantul Arhanghel Mihail este cel care a pus capat caderii ingerilor răi, iar conform Scripturii, toti mortii vor iesi din morminte la glasul trambitei lui.
